Tema selectată de OMS, pentru acest, an se referă la folosirea în siguranță a medicamentelor
Medici din Spitalul Clinic Județean de Urgență “Pius Brînzeu” Timișoara atenționează pacienții, asupra automedicației.
De regulă, investigațiile privind starea de sănătate a unui pacient încep de la primele interacțiuni cu medicul de familie însă odată ajuns în spital, acesta parcurge proceduri necesare, uneori complexe, pentru ca diagnosticul și mai apoi tratamentul indicat, să îi aducă vindecare. Clinicianul cumpănește bine riscurile și beneficiile administrării unui medicament astfel că tratamentul urmat sub atenția specialiștilor îi poate vindeca boala. În practică, doctorii se confruntă adesea cu poziții mai puțin conciliante ale pacienților care subestimează efectele nocive ale medicamentelor luate fără aviz specializat.
“Un mare pericol este automedicația. Mulți pacienți ajung la noi în situații în care boala este destul de avansată din pricina faptului că își pun singuri un diagnostic și, mai apoi, iau medicamente fără să consulte doctorii. Se pun în situații delicate pentru că, astfel, întârzie momentul depistării bolii în stadiu incipient și, își reduc șansa unui tratament curativ. Da, poate că un anumit medicament are efect pe un singur palier de manifestare a bolii și pe termen scurt. Însă, investigațiile amănunțite, aici în spital, nouă ne arată mai multe fațete ale bolii.” declară prof. univ. dr. Alin Cumpănaș, șeful Clinicii de urologie din SCJUT.
Pentru a elimina și cel mai mic risc, medicii din spital implică pacientul în cunoașterea medicamentelor administrate și a efectelor acestora , în măsura în care și pacientul colaborează. Riscul de înțelegere greșită este mare în cazurile de comunicare greoaie sau de rezistență manifestată de la primele consultații.
“În momentul de față avem de-a face cu un pacient diferit, ca atitudine și manifestare, față de cel de acum 10, 15 ani. Accesul facil la diverse canale de informare îi conferă pacientului ocazia de a allege informația. Din punct de vedere medical, însă, internetul nu dă soluții individuale. Or, boala se manifestă diferit de la om la om, fiindcă omul este unic. Sunt pacienți cu o mare rezistență față de soluțiile noastre și invocă, drept argument, ceea ce au citit ei pe internet. Este o goană după diverse variante, păreri și texte afișate on- line însă doar prin interacțiunea directă, fizică, între pacient și doctor se ajunge la înțelegerea corectă a unei afecțiuni, a stadiului în care aceasta se manifestă, a tratamentului potrivit și sigur. Numai așa se poate ajunge la încredere și siguranță.” declară prof.dr Adalbert Schiller, șef secție Nefrologie / SCJUT.
Șeful UPU/SCJUT, Dr. Mihai Grecu atenționează tot asupra automedicației. Reclamele medicamentelor nu înlocuiesc un consult medical, cu atât mai puțin sfatul unei alte persoane neavizate.
„Accesul neîngrădit la informație reprezintă un real câștig al societății moderne, dar el trebuie dublat de discernământul nostru în ceea ce privește calitatea sursei de informare sau veridicitatea conținutului.
Referitor la informațiile medicale, mai ales la cele legate de utilizarea diferitelor medicamente, această problemă devine critică pentru că medicamentele utilizate fără recomandare medicală pot face mult rău, fie prin efectele adverse, fie prin dozaj necorespunzator, fie prin asocieri nefericite cu alte afecțiuni sau tratamente în curs, fie prin mascarea unor simptome îngrijorătoare. „ declară dr. Mihai Grecu.
În spital, procesul de îngrijire și tratament al pacienților este complex iar dialogul pe care aceștia admit să îl poarte cu personalul medical, se dovedește a fi fundamental. Evoluția unei boli poate condiționa respectarea întocmai a tratamentului prescris de medici, pe timp îndelungat astfel că orice abatere aduce cu sine agravarea bolii. În special bolile cronice sunt cele care exclud intervenția liberă a pacientului în administrarea medicamentelor.
„Diabetul zaharat fiind o boală cronică are particularitatea ca în îngrijirea sa, în cele mai multe cazuri după diagnosticul diabetului, tratamentul odată inițiat trebuie continuat pe întreaga viață a pacientului. Această particularitate, a necesității tratamentului de lungă durată, crește riscul ca pacientul să fie tentat, de-a lungul evoluției bolii, să încerce remedii fie medicamentoase, fie alternative, nevalidate, în afara recomandării medicului. Din păcate, în foarte multe situații aceste remedii administrate în afara recomandării medicale nu doar că nu ameliorează starea de sănătate a pacientului nostru, ba chiar mai mult pot produce efecte de nedorit, uneori grave. Administrarea de remedii terapeutice este important a fi făcută doar în urma unei recomandări medicale avizate, rezultate în urma analizei particulare a fiecărui caz în parte și realizată întotdeauna de un profesionist în domeniul sănătății!” declară Prof.dr. Bogdan Timar, șeful Clinicii de diabet, nutriție și boli metabolice din cadrul SCJUT.
Pe de altă parte, chirurgii construiesc și mențin punți de comunicare cu pacienții lor deoarece investigațiile necesare vindecării complete a pacientului sunt obligatorii la intervale de timp, constante. Patologia chirugicală susține un cadran foarte strict al administrării medicamentelor fiind, de altfel, segmentul medical cel mai aplecat către o administrare corectă și în deplină siguranță, a medicamentelor.
„INR (International Normalized Ratio) este o analiză de sânge ce se recoltează periodic la pacienții aflați sub tratament cu anumite tipuri de medicamente anticoagulante. Acest medicament previne formarea unor cheaguri de sânge la nivelul inimii sau al vaselor de sânge care pot migra ulterior determinând blocarea vaselor de sânge și, secundar, lipsa de oxigenare a anumitor structuri. Cele mai frecvente astfel de situații sunt accidentul vascular cerebral, ischemia acută periferică a membrelor, infarctul intestinal.
Tratamentul anticoagulant se prescrie cel mai frecvent pacienților cu anumite tulburări de ritm, cum sunt fibrilația atrială sau flutterul atrial, dar se impune și în alte situații, la pacienții cu proteze valvulare mecanice, tromboză venoasă profundă sau embolie pulmonară.
Ținta INR este poate varia între 2,5 și 3,5-4, în funcție de scopul pentru care a fost administrat. Modificare a dozelor de tratament anticoagulant se face doar de către medicul curant, și nu de către pacient.” Declară Ș.L dr. Andreea Rață, medic primar chirugie vasculară.
